Tot timpul am fost pasionat de simfonie sau mai bine zis pasionat de varietatea sunetelor și complexitatea interpretării. Cu orice ocazie când dispun de ceva timp liber mă scufund în playlist-urile din telefon, pun căștile-mi pe urchi și închid ochii. Stând cu ochii închiși și ascultând celebre creații muzicale clasice, încep a crea în imaginație diferite forme geometrice bizare și cel mai des colorate, care se rotesc și se modifică amorf ca un caleidoscop proiecția căruia se reflectă pe partea interioară a genelor.
Însă azi de dimineață toate aceste senzații nemaipomenite au fost spulberate de o interpretare a muzicii în stil a capella (fără acompaniament instrumental). Această piesă am găsit-o întâmplător răsfoind formul fan-clubului grupei The Prodigy, al cărui fan înrăit eu sunt. Interpretarea creațiilor acestei grupe în stil a capella m-a impresionat, m-a intrigat, de ce să ascundem - m-a șocat! Cu fiecare temp ridicat și fiecare notă interpretată eu rămâneam încremenit în fotoliu, așa imresii nu am simțit de foarte mult timp. Impactul psihologic al piesei foarte repede a fost redat în senzații fiziologice cum ar fi: "pielea găinii", ignorarea altor sunete decât cele muzicale (pisoii cereau păpare), transpirare și "fluturi în burtă". Poți face cunoștință cu piesa vinovată mai jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu